m-am scufundat odata intr-o imparatie de clestar aflata sub ape
stateam si ma minunam si nu-mi mai aduceam aminte cum am ajuns aici
de fapt nu-mi aduceam aminte mai nimic
prin creierul meu pluteau pesti zimbitori
care imi spuneau: "taci si inoata surioara,
fa-ti de cap cu noi, pestii cei nebuni si muti"
asa ca inotam unde vedeam cu ochii
dar din ochi imi ieseau tentacule stralucitoare
iar din burta imi crescuse iarasi
spirala aceea naucitoare care ma tragea in virtejuri
din care nu mai puteam sa ies
apoi am ajuns pe fundul marii
iar acolo era o oglinda rotunda
cu marginile acoperite de diamante marine
m-am privit si deodata parul mi s-a transformat in lungi alge deschise la culoare
iar pestii cei muti se plimbau nestingheriti prin ele
ca si cum isi gasisera o noua casa
nu stiam ce sa mai fac si incotro s-o mai apuc
in sus era un cer de ape
spre care as fi vrut sa ma inalt
dar nu mai puteam
"priveste in oglinda, priveste in oglinda"
pestii murmurau si transmiteau semnale luminoase
iar eu simteam cum ma transform
intr-o materie noua
calduta si opaca
apoi m-am trezit
eram pe un mal terestru si plingeam
din ochi imi curgeau cristale ascutite
care se spargeau pe pietrele din jur
simteam ca imi lipsea ceva
si nu stiam ce
cristalele cadeau cu zgomote usoare
clic clac clic clac clic clac
si dintr-o data mi-am amintit totul
dar mai ales ce-mi soptise Delfinul
cu care venisem inapoi
"te vei intoarce de unde ai venit,
dar in loc de inima, vei avea o mica oglinda
in care se vor oglindi semenii tai
fara sa vrea si fara sa vrei"
No comments:
Post a Comment