Hai sa cladim un spatiu deocamdata abrupt
in care sa iti povestesc cum ma simt cu adevarat
cum am visat 9 pisici fara 9 vieti
cum am calcat in mlastini adinci si miluri inselatoare
si nisipuri miscatoare
in timp ce altii zburau eteric plutind
intr-un vis new age atmosferic
din inima planetei noastre
populata de campioni si mai ales de vicecampioni si vicecampioane
mondiale
am pierdut din nou sirul si prin urmare m-am apucat de compozitii bolnave
camera imi e tapetata cu plasme lipite una de alta
vizionez in liniste filmul vietii mele
si nu ajung la nici o intriga coerenta
afara respira ca de obicei planeta
revad oceanele
care de fapt sint atit de aproape
Sa cladim deci un spatiu
si sa vedem unde ne va duce fluxul ultramarin
Zi de zi ma intreb
in ce ghiozdan sa-mi strecor
puntile neuronale rupte
si spasmele interioare ancestrale
munti de tensiune glaciara niciodata topita
si resturi din epoca vegetala
a omenirii
unde sa mai pitesc toate astea
explozii nebanuite
si nestiute nici macar de mine
Iata bagajul cu care m-am trezit fara sa vreau pe drum
in epoca de aur capitalista
in care eu nu am permis de conducere si nici card bancar
si in care merg pe sirma sau pe marginea alunecoasa
a unui mare zid chinezesc
incercind sa pastrez echilibrul intre ceea ce se numeste:
-identitate sociala
-orientare in spatiu
-familie neam trib ginta clan
-datoria de a ramine un om civilizat
-sufletul meu stravechi si bintuit
-sinele superior si eul inferior
-necesitatea de a-mi cumpara haine sociale de la mall vitan sau mall baneasa
-dorinta de a ma decompune si a ma recompune in mii de particule teleportabile
-nevoia de a ramine inchegata ca om
-spaima ca nu voi putea inainta si ca epuizarea ma va face sa pierd controlul
-presimtirea eternitatii omniprezente
-necesitatea de a fi si de a ramine femeie, cind de fapt nici o femeie nu e doar femeie
-constientizarea faptului ca am 30 de ani, ca trebuie sa ma port ca atare si sa las incolo de serpi boa. sau goa
Iata lucrurile despre care mi-as dori sa ma intrebi
si la care as raspunde cu fericire si cu lacomie si cu disperare
La toate acestea se adauga faptul ca:
-intotdeauna mi-e dor de mare si mai ales de locul unde marea devine ocean
iar eu pot sa-mi reiau mersul de crustaceu sau de rechin sau de salamandra,
cum era odata pe vremuri
-as dori sa eliberez toti delfinii care mi s-au incolacit de-a lungul timpurilor pe creier, si o data cu ei si pe mine
-as vrea ca din miinile mele sa iasa intr-o buna zi o mare gradina inflorita
-as vrea sa prind trenul de Chile care mi-a aparut in alt vis, si sa trec de partea cealalta a lumii
-vreau sa ma catar in virful unui stilp si sa atirn acolo un steag cu portretul unui copil-rege
Ma gindesc daca intr-adevar
copiii care se nasc
sint inalti oaspeti ,
musafiri dintr-o lume superioara,
care pe drum au plins extraordinar de mult stiind ca se vor intoarce
aici
si daca are rost sa inviti un astfel de musafir
poate ca da
poate ca nu
Imi imaginez cum la intarea in casa mea au crescut
doua flori ale soarelui inalte
pina la cer
asezate de-o parte si de alta a usii
Prevad un soare romboidal si o luna
care nu isi mai mentine echilibrul
in spatiu
Si mereu imi aduc aminte
cum am fost pe rind
o femeie pe fundul marii
apoi o femeie africana
si apoi o femeie chineza
un saman androgin
forme de viata
forme de moarte
si din nou
incolo si incoace
pina cind n-am mai stiut
nimic
Un curcubeu iese dintr-o calimara
un curcubeu care dintr-o data
devine indigo
si se disperzeaza in mii de fisii poezii in cer
